Emmaus-Nicopolis

Locul unde Isus a frânt pâinea

Emmaus se află pe câmpia fertilă Şefela, pe drumul care leagă marea de capitala țării, Ierusalim. În antichitate, era cunoscut ca un “loc cu ape desfătătoare, o oază plăcută”. Numele Emmaus provine din limba ebraică,“hammot” însemnând “izvoare/surse de apă calde”. În secolul al treilea D.C. așezarea a primit un nou nume – Nicopolis , în limba greacă, “Orașul Victoriei”.

Byzantine Basilica of Emmaus.pptx

Istoria antică

Istoria bogată a Emmausului este marcată de trecerea a numeroși cuceritori, figuri istorice cunoscute. Cartea lui Iosua ne spune cum luna și soarele s-au oprit peste Valea Aialonului pe când poporul Israel se lupta împotriva dușmanilor. În apropierea Emmausului, în anul 165 Î.C. Iuda Macabeul a repurtat o importantă victorie împotriva seleucizilor, conduși în luptă de generalului greco-sirian Nicanor. Victoria a deschis înaintea Hașmonaimilor drumul spre Ierusalim, permițându-le evreilor să intre în oraș, să purifice Templul și să restabilească serviciul divin. Importantul eveniment este celebrat de atunci în fiecare an, în cadrul sărbătorii de Hanuca. La sfârșitul secolului întâi Î.C. orașul Emmaus a fost ars din temelii de către romani și ajunge să fie pomenit în Evanghelia după Luca doar ca un simplu sat. În acest loc, Isus, după Învierea Sa, s-a întâlnit cu doi dintre discipolii Lui, care L-au recunoscut atunci când Isus a frânt pâinea. Din acel moment, Învierea lui Cristos “strălucește peste toate ființele mai presus decât soarele” (Sf. Ipolit de Roma). La începutul secolului al treilea, Emmaus a fost deja reconstruit de romani și prima comunitate de creștini s-a stabilit aici.

Evanghelia după Luca 24, 13-35

 Şi iată că în aceeaşi zi, doi dintre ei se duceau spre un sat al cărui nume era Emáus, care era cam la o sută șaizeci de stádii de Ierusalím. Aceştia vorbeau între ei despre toate cele întâmplate. Pe când vorbeau şi se întrebau, Isus însuşi, apropiindu-se, mergea împreună cu ei. Dar ochii lor erau ţinuţi să nu-l recunoască. El le-a spus: „Ce înseamnă aceste cuvinte pe care le schimbaţi între voi pe drum?” Ei s-au oprit trişti.  Unul dintre ei, numit Cleópa, răspunzând, i-a spus: „Numai tu eşti străin în Ierusalím şi nu ştii cele petrecute în zilele acestea?”.  El le-a zis: „Ce anume?”. Ei au spus: „Cele despre Isus Nazarinéanul, care era profet puternic în faptă şi cuvânt înaintea lui Dumnezeu şi a întregului popor.  Cum arhiereii şi conducătorii noştri l-au dat să fie condamnat la moarte şi l-au răstignit.  Noi speram că el este cel care trebuia să elibereze Israélul; dar, cu toate acestea, iată, este a treia zi de când s-au petrecut aceste lucruri!  Ba mai mult, unele femei dintr-ale noastre ne-au uimit. Fuseseră la mormânt dis-de-dimineaţă şi, negăsind trupul lui, au venit spunând că au avut vedenii cu îngeri care spun că el este viu.  Unii dintre cei care sunt cu noi au mers şi ei la mormânt şi au găsit aşa cum au spus femeile, dar pe el nu l-au văzut”.  

Atunci le-a spus: „O, nepricepuţilor şi greoi de inimă în a crede toate cele spuse de profeţi!  Oare nu trebuia Cristos să sufere acestea şi să intre în gloria sa?”. Şi, începând de la Moise şi toţi profeţii, le-a explicat din toate Scripturile cele referitoare la el. 

Când s-au apropiat de satul spre care mergeau, el s-a făcut că merge mai departe. Dar ei l-au îndemnat insistent: „Rămâi cu noi, pentru că este seară şi ziua e de acum pe sfârşite!”. Atunci a intrat să rămână cu ei. Şi pe când stătea la masă cu ei, [Isus] luând pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o şi le-a dat-o lor. Atunci li s-au deschis ochii şi l-au recunoscut, dar el s-a făcut nevăzut [dinaintea] lor.

 Iar ei spuneau unul către altul: „Oare nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum şi ne explica Scripturile?”. Şi ridicându-se în acelaşi ceas, s-au întors la Ierusalím. I-au găsit adunaţi pe cei unsprezece şi pe cei care erau cu ei, care le-au zis: „Domnul a înviat într-adevăr şi s-a arătat lui Símon”. Iar ei le-au povestit cele de pe drum şi cum a fost recunoscut de ei la frângerea pâinii.

Jesus at Emmaus.pptx

Situl arheologic

1.Bazilică bizantină cu trei abside (sec. 6-7 D.C.), reconstruită la dimensiuni mai reduse de către cruciați în sec 12 D.C.

2. Inscripție bizantină în limba greacă

3.Absidă sudică cu nișă de raclă

4.Capelă de botez bizantină (sec 5-6 D.C.)

5.Ruine ale bazilicii nordice (sec 5-6 D.C.)

6.Vestigii de mozaicuri din sec 5-6 D.C.

7.Carieră de piatră bizantină

8. Morminte din perioada romană

9.Vestigii de mozaicuri din sec 5-6 D.C.

10. Casă episcopală, perioada bizantină

Un loc de pelerinaj


În timpul perioadei bizantine, Emmaus-Nicopolis a devenit o eparhie importantă. În secolele 5 și 7, pe locul unde Isus s-a întâlnit cu discipolii Săi au fost ridicate două bazilici. Sanctuarul a fost distrus în timpul invaziei persane și mai apoi în timpul invaziei arabe din sec 7, ca să fie reconstruit de cruciați în secolul 12. Din nefericire, bazilica restaurată nu a supraviețuit împărăției cruciaților. Prezența creștină în Emmaus a dispărut treptat până in anul 1878 când, la inițiativa Sfintei Mariam din Betlehem, mănăstirea Carmelită din Betlehem a cumpărat locul. Începând de atunci, Emmaus va redeveni un loc de pelerinaj pentru creștini.

 Săpături arheologice din anii 1880, 1924 și mai apoi din ultimii ani au scos la suprafață vestigiile a două bazilici impozante, cu mozaicuri bine păstrate, un baptisteriu și ruinele capelei cruciate.

 În Casa construită de părinții Ordinului Sfintei Inimi a lui Isus (din Betharram, Franța) în anii ‘30, situată sus, pe deal, se află un mic muzeu, cu mozaicuri frumoase și informatii pentru turiști. În aceeași clădire este deschisă vizitatorilor și capela Comunității Fericirilor, a cărei membri trăiesc în acest loc din anul 1993.

Emmaus-Nicopolis mosaics.pptx

Comunitatea Fericirilor

Începând cu anul 1993, Biserica a încredințat Comunității Fericirilor gestionarea și îngrijirea sitului arheologic. Comunitatea a fost fondată în anul 1973 în Franța, ca și o comunitate catolică carismatică; este o comunitate mixtă formată din persoane laice, preoți, familii, călugări și călugărițe. Numele acesteia este inspirat din predica lui Isus de pe Muntele Fericirii - “fericiți cei săraci cu duhul…” Comunitatea este prezentă în Israel din anul 1975. Membrii acesteia au venit în Țara Sfântă pentru a contribui la reconcilierea și întelegerea dintre evrei și creștini și primesc cu drag pe oricine dorește să viziteze si să se roage în acest loc. De asemenea, doritorii pot participa la serviciile religioase ale comunității.

Adresa noastră este: 

Emmaus-Nicopolis, intersecția Latrun, 

lângă parcul Canada, Israel

Tel.: +972-8-925-69-40, Whatsapp: +972-52-356-20-71, 

email: emmaus@beatitudes.org